Trecerea in noul an

Craciunul anunta o stare de asteptare si pregatire, de plutire in neant. Am terminat ce aveam de facut in anul in curs, iar urmatorul inca nu a sosit. Asteptam, reflectam, ne privim unii pe ceilalti asa cum suntem, eliberati de presiunea timpului si a indatoririlor zilnice. Alternam bucuria cu tristetea, entuziasmul cu plictiseala, speranta cu dezamagirea, iubirea cu frica...

Ritualurile de trecere au fost intotdeauna preferatele mele. Nu stim spre ce trecem, dar ceva se va schimba. Ideea de schimbare este revigoranta, regeneratoare; este ca si cum potentialitatea se materializeaza, prinde contur. Manifestarea colectiva confera consistenta schimbarii pe care fiecare ne-o dorim pentru noi insine. Ea devine valida, pertinenta si reala, realizabila, in virtutea faptului ca suntem multi cei care ne-o dorim, o asteptam si credem in ea.

Daca am reusi sa ne revigoram mai des prin ritualuri periodice de trecere, poate ca nu am pune totul pe seama celor doua sarbatori religioase anuale si mai ales a Craciunului. Aceste ritualuri le avem oricum zilnic, dar nu constientizam ce facem. Daca de pilda atunci cand ne facem dusul de seara am spune in gand o mica rugaciune pt. curatarea de tot ce ne-a atins prea mult in timpul zilei, poate Craciunul ne-ar gasi mai curati, mai deschisi, mai liberi. Motivul pt. care aceste sarbatori ne obosesc atat de mult este ca lasam prea mult in seama lor, asteptam prea mult de la ele. Si pe masura ce se consuma, suntem din ce in ce mai nemultumiti: ca nu ne-am odihnit destul, ca nu am fost suficient de prietenosi cu familia, ca am mancat prea mult, ca am petrecut prea mult timp cu ceilalti si prea putin timp cu noi insine...

Dupa ce a trecut, ne simtim chiar usurati. In sfarsit poate incepe ceva...

Daca am invata ca fiecare zi este un inceput, ca fiecare zi incepe si se termina, daca am intelege ca fiecare zi este un an - ba chiar o viata -in miniatura, atunci am acorda mai multa atentie ritualurilor zilnice si ne-am darui frecvent clipe de ragaz, de meditatie, de rugaciune, de bucurie, clipe petrecute cu cei dragi, cu prieteni si cunoscuti. Atunci finele anului nu ar mai fi o inghesuiala de asteptari si trairi contradictorii, ci o manifestare fireasca a tot ceea ce avem mai bun. Si astfel ne-am bucura cu adevarat, ne-am relaxa cu adevarat, am iubi cu adevarat...