Ce porti pe cap?

Cu putin timp in urma mi-am cumparat o caciulita foarte frumoasa. Nu stiu daca se potriveste unui anume etalon de frumusete, dar pentru mine a fost o achizitie perfecta pentru ca era exact ceea ce mi-am dorit multa vreme. Am cumparat-o de la raionul de copii al unui hipermarket si de cand am vazut-o am simtit ca trebuie sa fie a mea. Era neagra, dintr-un mohair foarte moale, iar intr-o parte avea un trandafir de aceeasi culoare; apartinea intrucatva stilului hippy.

Eram disperata sa nu o pierd, mai ales in zilele geroase in care mergeam la cumparaturi si o inghesuiam printr-o sacosa sau in geanta. Si, evident, intr-o zi s-a intamplat. Am plans in hohote, am plans ore in sir, nu stiu daca am mai fost vreodata in ultima vreme atat de trista. Era inexplicabil chiar si pentru mine faptul ca m-a intristat atat de mult aceasta intamplare. Timp de cateva zile - si asta s-a intamplat intr-o perioada de ninsoare abundenta din aceasta iarna - de fiecare data cand trebuia sa ies afara deveneam foarte nervoasa si imi aminteam de pierderea mea.

M-am grabit sa imi cumpar o alta caciula, un model pe care de asemenea mi-l doream, dar era ceva sport, pt. timpul liber. Nici o clipa nu am perceput aceasta a doua achizitie ca inlocuind-o catusi de putin pe prima, nici nu am intentionat asta.

Apoi vremea a devenit mai frumoasa si am uitat de pierderea mea. Pana intr-o zi in care am iesit in plina ninsoare cu capul descoperit si, mergand la o intalnire de business, nu am putut purta cea de-a doua caciula. Am plecat cu capul descoperit si dupa cativa pasi gandul meu a fost ca imi trebuie o palarie, o palarie anume, vedeam exact cum arata si stiam ca mi se potriveste. Am simtit ca trebuie sa intru intr-un magazin din drumul meu si aveam sentimentul ca o voi gasi acolo. Eram deja oarecum in intarziere, dar am intrat in magazinul respectiv. Si am vazut-o inca de la usa, era acolo, domina intreg spatiul,nu am putut vedea pe nimeni si nimic altceva, chiar ea era...palaria mea. Toata operatiunea a durat cateva secunde, am cumparat-o, am iesit din magazin si mi-am pus-o pe cap.

Am incercat un puternic sentiment de confort si am uitat povestea...pana spre seara.

Deodata am avut o revelatie. Am simtit cat de important este ceea ce purtam pe cap pentru comportamentul si povestea noastra de viata. Am incercat un remember al tuturor acoperamintelor pe care le-am avut si purtat de cand eram copil si pana in prezent si am inteles cat de mult au vorbit ele despre ceea ce eu am fost. Odata cu caciulita mea cu trandafiras, cu care am petrecut atat de scurta vreme, a plecat si adolescenta tarzie. Aveam nevoie de aceasta etapa de dragalasenie, aveam nevoie sa ii spun adio si intalnirea noastra a fost scurta. Sper ca cineva dragut si tanar a gasit caciulita mea... Si inteleg de ce am fost atat de profund trista. O, e atat de greu sa te desparti de ceea ce erai, chiar daca nu iti aducea multumire deplina. E atat de greu sa devii ceea ce trebuie sa devii,e atat de dureros...si inevitabil.

Acum port o palarie care seamana foarte bine cu palariile pe care le poarta tatal meu. Mi-am amintit ca, nu cu mult inainte de a o descoperi, am probat palaria lui si m-am gandit ca imi vine foarte bine. Iar el este puternic si are o poveste de succes. Poate aveam nevoie sa imprumut o parte din increderea lui sau poate sa reconciliez relatia noastra.Cred ca l-am apreciat si invidiat dintotdeauna pentru energia si forta lui, pentru abilitatea de a relationa cu oamenii si a se face agreat. Desi uneori indrazneala lui mi s-a parut inacceptabila,chiar intrucatva necuviincioasa; cu toate acestea m-am folosit de ea. Poate si de aceea imi este familiara si confortabila palaria mea. Dar nu e numai atat. Ea marcheaza pentru mine propria-mi moarte si renastere.

Caciulita aceea dragalasa mi s-ar fi potrivit cu cativa ani in urma; daca as gasi acum una la fel stiu ca nu as mai cumpara-o. Ma bucur ca ne-am intalnit si sunt fericita ca, purtand-o si pierzand-o intr-un interval atat de scurt de timp, am trait acel ritual de doliu care m-a ajutat sa ma despart definitiv si fara resentimente de ceea ce am fost.

Sunt fericita cu palaria mea cea noua si stiu ca suntem la inceput. Avem multe de facut si cred ca vom petrece ceva timp impreuna...