Te iubesc si asta nu se va schimba niciodata. Ii iubesc pe copiii nostri si asta nu se va schimba niciodata. Ma am in totalitate doar pe mine insami, iar tu si ei va aveti in totalitate fiecare doar pe el insusi. Insa Existenta a decis ca noi sa fim impreuna, sa formam o familie, sa traim unii in preajma celorlalti, sa punem in comun o mare parte din ceea ce suntem. O mare parte, dar nu totul. Ramane ceva ce fiecare dintre noi avem dincolo de "avutul" nostru comun, ceva ce la noi trebuie sa ramana, caci suntem fiecare o alta entitate, o alta parte, chiar daca a aceluiasi intreg. De ce suntem impreuna aici si acum? Poate pentru ca aceasta este varianta in care fiecare dintre noi poate creste mai frumos, poate primi si asimila lectiile rezervate acestei vieti. Cred ca efortul nostru trebuie sa se indrepte spre intarirea acestei legaturi, respectandu-ne unii altora individualitatea si in acelasi timp sprijinindu-ne in mod real si reciproc dezvoltarea. Instrumentele pe care le avem la indemana sunt dragostea, empatia, cunoasterea si dorinta de bine. Este o legatura creata dincolo de ceea ce suntem in aceasta viata, dar cu puternice implicatii asupra ei, o legatura pe care cu totii am consimtit-o pentru ca, probabil, este in sensul cresterii, este necesara.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ales pentru tine si ca m-a ajutat si pe mine sa te vad. Le multumesc copiilor ca ne-au ales ca si parinti ai lor si sunt recunoscatoare pentru lectiile pe care zilnic le primim prin intermediul lor.
Eu tie iti multumesc in mod special. Si prin cuvintele astea putine, imi exprim bucuria de a trai impreuna cu tine.
RăspundețiȘtergere