DORINTA
Vreau sa-mi soptesti si vreau sa-mi strigi
Vreau sa m-alinti si sa ma minti
Vreau sa m-alungi cu un suras
Si sa ma chemi strangand din dinti.
Vreau sa-mi vorbesti oricat de mult
Si vreau sa tac cand te ascult
Si sa te-ascund si sa te pierd,
Sa te gasesc cand nu te-astept.
Sa iti simt mana cand nu esti
Si sa te-ating cand ma detesti
Sa vreau sa fug si sa ma-ntorc
Si sa te am, dar nu de tot.
Cu aripi transparente si trupul cat un strop
Sa zbor pe langa tine si sa iti port noroc.
Si sa iti simt mirosul si sa iti cer privirea
Ferindu-ma din calea-ti,
Cersindu-ti iar iubirea...
RATACIRE
Visul doarme.
Gandul cere.
Sufletul mi-e inghetat.
Mi-e tarziu si prea devreme:
Ce-am avut si ce-am uitat?
Astazi nu-s, dar ieri am fost
Si imi pare fara rost.
Caut printre amintiri
Cioburi groase de iubiri,
Aripi albe sfaramate,
Vise-adanci si ingropate.
Mici minuni si mari cuvinte
Mi se-amesteca in minte.
Timpul nu e, dar il trec,
Clipele mi le petrec
Drumu-mi urca si coboara
Pentru-a nu stiu cata oara.
M-as opri, dar ce-i un loc?
Si-as pleca: spre ce anume?
Tare-as vrea printr-un noroc
Sa alunec de pe lume.
Visul striga.
Gandul doarme.
Cantecul a amutit.
Mi-este frig si nu stiu, Doamne
Ce-am pierdut si ce-am iubit.
A FI
Am visat sa fiu pasare
Si atunci mi-am intins aripile.
Insa nu am putut zbura.
Mi-am dorit sa fiu fir de iarba
Si atunci am rugat vantul sa ma alinte.
Dar nu m-am putut lasa intocmai in voia lui.
De n-as fi vrut, de n-as fi incercat
Raspunsul poate ca de mult l-as fi aflat
Si-astfel oricand m-as fi transfigurat in toate.
Caci eu sunt pasare si iarba, chiar si vant,
Cand ascult marea tot pe mine ma ascult,
Cand ploua ma pulverizez in lume:
Particule de apa si minune.
Iar daca am putut sa vreau, sa cer, sa stiu
Acestea-au fost ca mai tarziu
Sa uit ce-am invatat
Si doar SA FIU.
REFLEXIE
Ma simt tot mai departe
De oameni si imagini
Cuvintele n-au sensuri
Iar cartile n-au pagini
Privirea mi-este goala
Iar chipul din oglinda
E palid si nu poate
Fiinta-mi s-o surprinda.
De nu mi-as vedea ochii
Si negrul lor adanc,
O, de-as putea o clipa
De ei sa ma ascund
M-as putea minte-o viata
Ca asta e ce sunt,
Ca trup si suflet,totul
Sfarseste in mormant.
Dar vad si simt nimicul
Figura ca de ceara
Iar intunericul din mine
Adanc ma infioara.
Intrezaresc imagini
Din vieti de mult uitate
Si-adulmec vagi arome
Placute si ciudate.
Figura reflectata
De sticla argintata
A disparut aproape:
Abia de-o pot vedea.
Si simt ca sunt departe,
Ma-ndrept spre lumea mea.
CHEMARE
Se-ntampla uneori
Ca-n graba mea cea mare
De-a parasi Pamantul
Si-a ma-ndrepta spre Soare
Sa ma retrag din lucruri
Si visurile toate sa plece
Obosite in mine sa se-ngroape.
Se-ntampla uneori
Ca fiind prea plictisita
A juca vesnic rolul
De zana adormita
Sa imi arunc costumul
Si goala, transparenta
Sa ma topesc in lumea
Tacuta, aparenta.
Se va-ntampla o data
Ca libera de ganduri
Sa descifrez chemarea
Citita printre randuri
Si fara de vesminte
Prea mici si-nzorzonate
Sa ma retrag in pace
Din lucrurile toate
S-alunec prin spirala
Cu unduiri bizare
A carei forma-aduce
C-un semn de intrebare.
