Am gandit si am scris in repetate randuri despre convingerile irationale si modul in care ele ne afecteaza actiunile, succesul si calitatea vietii in ansamblu. Ceea ce ma uimeste necontenit este usurinta cu care se instaleaza convingerile restrictive, negative, acelea care ne vorbesc despre ce nu putem face si cat de greu prind radacini cele opuse. Cat de usor este sa zdruncini din temelii cognitiile pozitive si cat de greu sa le clintesti macar pe cele negative...
Care este sursa acestei neincrederi profunde in "a putea", "a fi", "a reusi"? Privind copiii mici si indarjirea cu care ei invata, experimenteaza, cad si se ridica, "se incapataneaza" - cum le reprosam noi, adultii - sa aiba propriile realizari, sa primeasca cat mai putin ajutor, sa incerce din nou si din nou, te gandesti ca vor fi niste invingatori, ca isi vor trai viata la maximum, cu incredere si recunostinta. Atat de puternic sa fie socul impactului intre increderea lor nelimitata in ei insisi si restrictiile parintilor, invatatorilor si ale altor persoane semnificative din viata lor, acele "nu poti", "vei cadea", "ai grija" si "ti-am spus eu..." incat caderea sa fie atat de ...totala si definitiva? Cu timpul, in confruntarea intre autoafirmare si agreabilitate, se pare ca cea de a doua castiga tot mai mult teren. Si esti agreabil atunci cand te conformezi, cand semeni cu ceilalti, cand le asculti sfaturile...
Sau poate ca mare parte din teama si neincrederea in noi si in ceilalti si pana la urma in Dumnezeu provine din experimentarea ancestrala a necunoasterii si a neputintei in fata naturii. Aceasta s-a extins mai tarziu sau s-a concentrat tot mai mult asupra naturii... umane.
Si totusi...de ce frica, neputinta, denigrarea, negativul in general, sub toate formele lui, se raspandesc cu mai multa usurinta decat iubirea, compasiunea, increderea,aprecierea? Negativul este mai volatil, mai putin dens, mai inconsistent?
Se va dezvolta oare in viitor o ramura a chimiei sau poate o stiinta de sine statatoare care sa studieze substanta emotiilor noastre, a sentimentelor, a starilor psihice? Si nu ma refer la substanta in sensul cantitativ, ci la aspectul calitativ al substantei, la amprenta energetica a substantelor chimice. Poate ca da si poate ca atunci nu numai vom observa aceste fenomene, dar le vom putea si explica, altfel, mai profund decat prin evocarea educatiei si a experientei de viata.
joi, 17 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Decizie.Actiune.Evolutie.
Principalul motiv pentru care in viata multora dintre noi evenimentele dorite se succed intr-un ritm mult prea lent, este strans legat de capacitatea noastra de a lua decizii. Aceasta capacitate este foarte cautata in prezent si reprezinta o cerinta de baza in job-urile de conducere. De ce este cautata? Pentru ca este tot mai rara.
Principala diferenta intre aceia care doresc si ajung sa conduca si aceia care mai degraba se lasa condusi consta chiar in capacitatea decizionala.
Ce inseamna sa iei decizii cu usurinta? Pentru aceia care nu o fac, inseamna superficialitate, inconstienta, imaturitate mentala. Pentru cei care o fac inseamna pur si simplu actiune, a fi viu, frumusetea risculuiI si atractia necunoscutului. Persoanelor din aceasta categorie chiar le place riscul, pentru ei viata este o aventura, un "ride". Pentru cei precauti si foarte cerebrali, viata este un potential urias de pericol. Ei cantaresc, socotesc si o fac pana cand oportunitatea a trecut deja, pana cand orice decizie ar lua, ea este caduca. Asadar, ei re-actioneaza si nu actioneaza.
Nu afirm ca atunci cand ne confruntam cu luarea unei decizii trebuie sa actionam imediat, fara a evalua faptele. Trebuie sa privim cu atentie datele, sa le studiem, dar sa luam o decizie cat de repede putem, caci a nu intreprinde nimic rareori aduce ceva. Atunci cand nu actionezi nu produci efecte.
In lumea actuala a devenit insa foarte dificil sa faci alegeri. Poate din cauza suprastimularii. Avem foarte mult de ales si asta ne oboseste. Dupa ce ne alegem hrana,imbracamintea, detergentul,samponul, programele TV si alte maruntisuri din mii de produse similare, ne ramane putin discernamant pentru alegerile mai importante. Ne mai alegem casa si masina, dar pe acestea de putine ori in viata (cel putin noi, romanii) si apoi, daca mai avem chef si interes, ne alegem cartile, ne alegem prietenii, partenerul de viata si odata cu ei viata in sine, drumul nostru si visul spre care ne conduce. Alegerile mici, de zi cu zi, sunt foarte periculoase caci sunt imperative, au aparenta de obligativitate, de necesitate, pe cand cele mari sunt usor de amanat, nu par urgente, le catalogam la "Intr-o zi..." si nu la "Astazi" sau "Acum".
Cat de important este sa iei decizii? Atat de important cat este pentru tine sa actionezi. Cat de important este sa actionezi? Atat de important cat este pentru tine sa evoluezi. Cat de important este sa evoluezi? Atat de important cat esti tu pentru tine. Cat de important esti tu pentru tine? Atat cat poti iubi.
A lua o decizie inseamna a actiona in sensul probabilitatii de a obtine rezultatul dorit si nu implica neaparat ca il vei si obtine. Dar cat de sigur esti ca rezultatul pe care il astepti este ceea ce ti se potriveste? Nu poti fi sigur, poti doar crede, poti doar intui. A nu lua o decizie inseamna ca nu te afli nici macar pe drumul probabilitatii. Nu se poate intampla mai nimic, decat poate "sa dea norocul peste tine". Iar asta este cat se poate de improbabil.Credeti in noroc? Eu nu.Refuz sa ma las tarata in acest pattern cognitiv. Sunt rezultatul deciziilor pe care le-am luat sau nu in viata mea.
Si am ales sa consum cat mai putin timp cu deciziile mici, astfel incat sa ma pot concentra pe cele mari, importante. Eu cred ca intr-un anume sens aceasta este o decizie importanta. Pur si simplu operezi un switch intre a te pierde in lucruri marunte sau a urca spre stele. Daca ai ales cea de-a doua varianta, atunci faci tot posibilul de a regla alegerile mici, astfel incat sa te poti centra si concentra asupra celor mari. Astfel decizia devine parte din tine, capata parfumul sinelui tau superior, al visului tau si nu mai tine de exterior. Devine parte din evolutia ta si se intampla de la sine.
Principala diferenta intre aceia care doresc si ajung sa conduca si aceia care mai degraba se lasa condusi consta chiar in capacitatea decizionala.
Ce inseamna sa iei decizii cu usurinta? Pentru aceia care nu o fac, inseamna superficialitate, inconstienta, imaturitate mentala. Pentru cei care o fac inseamna pur si simplu actiune, a fi viu, frumusetea risculuiI si atractia necunoscutului. Persoanelor din aceasta categorie chiar le place riscul, pentru ei viata este o aventura, un "ride". Pentru cei precauti si foarte cerebrali, viata este un potential urias de pericol. Ei cantaresc, socotesc si o fac pana cand oportunitatea a trecut deja, pana cand orice decizie ar lua, ea este caduca. Asadar, ei re-actioneaza si nu actioneaza.
Nu afirm ca atunci cand ne confruntam cu luarea unei decizii trebuie sa actionam imediat, fara a evalua faptele. Trebuie sa privim cu atentie datele, sa le studiem, dar sa luam o decizie cat de repede putem, caci a nu intreprinde nimic rareori aduce ceva. Atunci cand nu actionezi nu produci efecte.
In lumea actuala a devenit insa foarte dificil sa faci alegeri. Poate din cauza suprastimularii. Avem foarte mult de ales si asta ne oboseste. Dupa ce ne alegem hrana,imbracamintea, detergentul,samponul, programele TV si alte maruntisuri din mii de produse similare, ne ramane putin discernamant pentru alegerile mai importante. Ne mai alegem casa si masina, dar pe acestea de putine ori in viata (cel putin noi, romanii) si apoi, daca mai avem chef si interes, ne alegem cartile, ne alegem prietenii, partenerul de viata si odata cu ei viata in sine, drumul nostru si visul spre care ne conduce. Alegerile mici, de zi cu zi, sunt foarte periculoase caci sunt imperative, au aparenta de obligativitate, de necesitate, pe cand cele mari sunt usor de amanat, nu par urgente, le catalogam la "Intr-o zi..." si nu la "Astazi" sau "Acum".
Cat de important este sa iei decizii? Atat de important cat este pentru tine sa actionezi. Cat de important este sa actionezi? Atat de important cat este pentru tine sa evoluezi. Cat de important este sa evoluezi? Atat de important cat esti tu pentru tine. Cat de important esti tu pentru tine? Atat cat poti iubi.
A lua o decizie inseamna a actiona in sensul probabilitatii de a obtine rezultatul dorit si nu implica neaparat ca il vei si obtine. Dar cat de sigur esti ca rezultatul pe care il astepti este ceea ce ti se potriveste? Nu poti fi sigur, poti doar crede, poti doar intui. A nu lua o decizie inseamna ca nu te afli nici macar pe drumul probabilitatii. Nu se poate intampla mai nimic, decat poate "sa dea norocul peste tine". Iar asta este cat se poate de improbabil.Credeti in noroc? Eu nu.Refuz sa ma las tarata in acest pattern cognitiv. Sunt rezultatul deciziilor pe care le-am luat sau nu in viata mea.
Si am ales sa consum cat mai putin timp cu deciziile mici, astfel incat sa ma pot concentra pe cele mari, importante. Eu cred ca intr-un anume sens aceasta este o decizie importanta. Pur si simplu operezi un switch intre a te pierde in lucruri marunte sau a urca spre stele. Daca ai ales cea de-a doua varianta, atunci faci tot posibilul de a regla alegerile mici, astfel incat sa te poti centra si concentra asupra celor mari. Astfel decizia devine parte din tine, capata parfumul sinelui tau superior, al visului tau si nu mai tine de exterior. Devine parte din evolutia ta si se intampla de la sine.
miercuri, 2 martie 2011
Inspiratia si proiectul de viata
Am participat de curand la un seminar de week-end care mi-a schimbat viata. Am petrecut acolo 15 ore minunate, dintre care 4 ore care mi-au scris povestea, dintre care 15 minute care m-au asezat pe drumul meu, dintre care poate 2 minute si 30 de cuvinte care mi-au atins sufletul.
Ma gandeam la cei 25 de ani de scoala pe care i-am parcurs si care nu mi-au adus altceva decat diplome si job-uri comune, un salariu care sa imi permita sa traiesc (a se citi "sa supravietuiesc") si o oarecare respectabilitate de suprafata, cat sa pot spune ca exist din punct de vedere social. "Nu aduce anul ce aduce clipa". As continua...clipa de calitate, clipa in care esti unde trebuie si cu cine trebuie. Clipa de inspiratie.
Ce este inspiratia? Inspiratia este acel fenomen de atingere autentica cu celalalt. Este necesar ca in anumite momente din viata ta sa apara altcineva care sa te ajute sa iti continui povestea, sa iti scri proiectul de viata. Celalalt este varianta ta mai evoluata, o persoana care iti seamana, care a avut aceleasi temeri si aceleasi nereusite, care a avut vise asemanatoare si a reusit sa le realizeze. Genul acesta de intalnire este modul in care existenta iti confirma ca se poate, ca ai deja tot ce iti trebuie pentru a deveni ceea ce iti doresti. Trebuie doar sa actionezi in acest sens.
Atunci cand esti inspirat, in tine incepe sa creasca ceva si stii ca este chestiune de timp pana cand va iesi la lumina, pana cand se va manifesta in exterior. Cat timp? Atat timp cat ai tu nevoie pentru a te simti deja ceea ce vei fi, atat timp cat iti este necesar pentru ca tu si visul tau sa deveniti unul si acelasi in plan mental,emotional si spiritual. Apoi, ca o sinteza a celorlalte aspecte, se realizeaza suprapunerea fizica. Ce creste in tine? Raspunsul este TU cresti, iar intrebarea potrivita este "CINE creste in tine?"
Noi, oamenii suntem un fel de creaturi hermafrodite. Nasterea naturala este doar inceputul acestui ciclu de inventari si reinventari de sine ce au loc intr-o viata. Depinde de noi cat de mult vrem sa fim, de cate ori simtim nevoia sa ne nastem din nou...Caci cu fiecare astfel de renastere esti mai mare in interior, mai puternic, mai aproape de varianta ta cea mai buna. Si imaginea ta interioara se prolifereaza in exterior, in calitatea actiunilor tale, a relatiilor tale, a succesului tau.
Suntem deja ceea ce vrem sa fim. Varianta noastra perfecta exista in noi insine si depinde de noi daca vom primi acea inspiratie care sa ne determine sa o scoatem la lumina. Caci inspiratia vine doar atunci cand o chemi, cand o ceri, cand vrei sa cresti.
Ma gandeam la cei 25 de ani de scoala pe care i-am parcurs si care nu mi-au adus altceva decat diplome si job-uri comune, un salariu care sa imi permita sa traiesc (a se citi "sa supravietuiesc") si o oarecare respectabilitate de suprafata, cat sa pot spune ca exist din punct de vedere social. "Nu aduce anul ce aduce clipa". As continua...clipa de calitate, clipa in care esti unde trebuie si cu cine trebuie. Clipa de inspiratie.
Ce este inspiratia? Inspiratia este acel fenomen de atingere autentica cu celalalt. Este necesar ca in anumite momente din viata ta sa apara altcineva care sa te ajute sa iti continui povestea, sa iti scri proiectul de viata. Celalalt este varianta ta mai evoluata, o persoana care iti seamana, care a avut aceleasi temeri si aceleasi nereusite, care a avut vise asemanatoare si a reusit sa le realizeze. Genul acesta de intalnire este modul in care existenta iti confirma ca se poate, ca ai deja tot ce iti trebuie pentru a deveni ceea ce iti doresti. Trebuie doar sa actionezi in acest sens.
Atunci cand esti inspirat, in tine incepe sa creasca ceva si stii ca este chestiune de timp pana cand va iesi la lumina, pana cand se va manifesta in exterior. Cat timp? Atat timp cat ai tu nevoie pentru a te simti deja ceea ce vei fi, atat timp cat iti este necesar pentru ca tu si visul tau sa deveniti unul si acelasi in plan mental,emotional si spiritual. Apoi, ca o sinteza a celorlalte aspecte, se realizeaza suprapunerea fizica. Ce creste in tine? Raspunsul este TU cresti, iar intrebarea potrivita este "CINE creste in tine?"
Noi, oamenii suntem un fel de creaturi hermafrodite. Nasterea naturala este doar inceputul acestui ciclu de inventari si reinventari de sine ce au loc intr-o viata. Depinde de noi cat de mult vrem sa fim, de cate ori simtim nevoia sa ne nastem din nou...Caci cu fiecare astfel de renastere esti mai mare in interior, mai puternic, mai aproape de varianta ta cea mai buna. Si imaginea ta interioara se prolifereaza in exterior, in calitatea actiunilor tale, a relatiilor tale, a succesului tau.
Suntem deja ceea ce vrem sa fim. Varianta noastra perfecta exista in noi insine si depinde de noi daca vom primi acea inspiratie care sa ne determine sa o scoatem la lumina. Caci inspiratia vine doar atunci cand o chemi, cand o ceri, cand vrei sa cresti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)