Despre cuvant

Cea mai mare problema in viata este aceea de a gandi in termeni de "probleme".
Limbajul interior este foarte important; si de aceasta data nu ma refer la capacitatea de insight, la identificarea propriilor atribute sau nevoi, ci pur si simplu la limbajul in sine,la aspectele ce tin mai degraba de forma decat de continut.
"Suntem ceea ce gandim". Suna cunoscut, nu-i asa? Si ca toate sintagmele foarte cunoscute, poate parea superficial si neinteresant sa dezbatem acest subiect. Si totusi, pe cat de simplu pe atat de adevarat.

Cuvintele folosite in limbajul interior determina modul in care ne raportam la evenimentele de viata. Daca gandesc ca am o "problema", asa va fi. Ideea de problema presupune o situatie dificila pentru care trebuie sa gasesc o rezolvare. Considerand-o ca o problema, este evident ca "ma voi stradui", "voi incerca", ceea ce inseamna ca s-ar putea sa ii dau de capat, s-ar putea sa nu. Ma conditionez si imi creez blocaje care s-ar putea chiar sa ma "ajute" sa nu gasesc solutia potrivita.

Pentru ca ne aflam intr-o perioada speciala in ceea ce priveste resursele disponibile, auzim destul de des exprimarea: "Am probleme financiare". Asta suna destul de grav. Deja ma vad in strada, slabit si indoit de spate, cu o expresie trista pe fata si cu privirea acaparata de o imagine fatalista asupra viitorului. Imi pierd astfel capacitatea de a gandi, de a avea o initiativa, de a opera o schimbare. Insa daca spun: "Am nevoie de mai multi bani pentru a fi si a ma simti in siguranta" este cu totul altceva. Nu am de a face cu o problema, ci cu o provocare. Daca o problema are inclusa ideea de esec, de incercare in sensul de obstacol de trecut in viata mea, o provocare cere mai degraba o schimbare de focalizare, un efort de imaginatie, o doza de dinamism. Problema iti aseaza o greutate pe umeri, pe cand provocarea te cheama, iti da o stare de alerta, te dinamizeaza. Sunt mai multe sanse de a face o schimbare benefica decat de a rezolva o problema.

"Felul in care gandim" nu consta in alegerea intre gandirea pozitiva sau negativa. Inducerea unor ganduri de bine ar atrage dupa sine evenimente fericite...daca ar fi posibila. Te poti stradui "sa gandesti pozitiv", dar nu iti poti mentine aceasta abordare decat scurta vreme. Caci gandirea are o procesualitate inconstienta, este un proces inconstient de operare cu elemente constiente. Altfel spus, intelegem ce gandim, dar nu stim cum s-a intamplat asta, cum am ajuns sa gandim astfel. Cum nu putem opera la acest nivel, putem lucra la vocabular, putem ajusta termenii in care ne exprimam in doua aspecte:
1. gradul lor de generalitate;
2. "taria", "duritatea" lor.

De pilda, propozitia "Sunt intr-o perioada foarte proasta din viata mea" ar putea fi reformulata astfel: "Sunt intr-o perioada in care ma preocupa niste dorinte si intrebari pentru care inca nu am un raspuns, asupra carora nu am intreprins deocamdata ceva".

"Suntem ceea ce gandim" exact la acest aspect se refera. "La inceput a fost cuvantul" de asemenea. Cuvantul este cel care face diferenta intre potentialitate si realitate. Cuvantul este cel care creeaza sensul. Sensul nu exista in sine, noi il inventam pentru noi insine. Asa cum folosim cuvintele, asa ne inventam pe noi insine.

Poate ca vorbele se pierd in vant daca au fost exprimate in limbaj exterior sau se prabusesc in adancurile fiintei noastre daca apartin limbajului interior. In oricare dintre cazuri si in orice directie s-ar deplasa ele, acolo suntem si noi.

Asadar, ce avem de facut este sa fim generosi si flexibili, folosind cuvinte care exprima generozitate si flexibilitate. Aceasta presupune insa ca mai intai sa fim lucizi, sa fim atenti la exprimarea noastra, la fiecare cuvant pe care il folosim. Atunci cand suprindem un grad inacceptabil de gravitate si inchidere, sa "imblanzim" exprimarea.
Pentru ca fiecare cuvant - pe care acum il lasam fara cenzura sa ne descrie realitatea - il vom regasi in timp gravat cu litere uriase in fiinta noastra si in viata pe care o traim.