joi, 25 noiembrie 2010

Viata ca descoperire

Sunt un explorator, un cautator ca si tine. Am pornit inconstient intr-o expeditie fascinanta si am trait si bune si rele. Am depus mult efort si m-am implicat in tot ce am intreprins. Incet-incet am dobandit constienta si drumul mi s-a conturat. Incet-incet am invatat sa nu ma lupt cu viata, ci pur si simplu sa o traiesc. Am invatat ca mai intai trebuie sa am si apoi sa daruiesc, chiar daca multa vreme abordarea mea a fost inversa. Ca si tine, am avut momente in care m-am intrebat daca sunt in regula, daca nu ar trebui sa fiu mai mult sau pur si simplu mai...altfel. Din aceasta nevoie profunda de autorealizare a pornit dorinta de a invata, de a ma autoperfectiona, uneori exagerata. La un moment dat am simtit ceea ce stiam conceptual vorbind dar nu reuseam sa impartasesc cu toata fiinta mea: sunt deja ceea ce incerc sa fiu. Toti suntem, purtam in noi perfectiunea, intregul; tot ce avem de facut este sa exersam aceasta minunata capacitate pe care dintre toate animalele, numai noi, oamenii o avem: aceea de a ne privi si a ne vedea pe noi insine.

In mod firesc, s-a accentuat nevoia de a face ceva pentru ceilalti, de a-i ajuta sa se descopere, sa se accepte si SA FIE in mod constient ceea ce deja sunt, dar inconstient.

Am devenit trainer si proiectant de programe de pregatire profesionala. Abordarea mea este axata pe individ si apoi pe grup, astfel incat fiecare sa devina varianta sa cea mai buna. Pun foarte mult accent pe creativitate si originalitate, dar nu la modul fortuit, agresiv, competitiv, ci creand mai intai un cadru favorabil pentru ca participantii sa se simta securizati si inspirati. Tehnicile sunt subsecvente fiintarii. Traind experienta descoperi, te descoperi...si cresti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu